Dincolo de podurile atârnate și alte povești cu dor de ducă

„(...) Pe dată, i-au înconjurat o mulțime de soldați de plumb, care făceau de strajă.

- Bine ați venit! le ziceau ei. Ați cam întârziat. Balul a început. Celelalte păpuși

au sosit de mult.

- Dar stăpâna mea nu e păpușă, le șopti căluțul de lemn. E fetiță. O fetiță adevărată.”

(Marta Cozmin, Fetița și căluțul de lemn)

 Antologia Dincolo de podurile atârnate și alte povești cu dor de ducă reprezintă un eveniment editorial în primul rând pentru că selecția textelor pune în valoare virtuțile curative ale prozei pentru copii din opera Martei Cozmin, oferind harta unei geografii literare a funcției de profilaxie existențială din întreaga creație de gen a autoarei. Chiar dacă Marta Cozmin nu a avut explicit în intenție funcția terapeutică, textele oglindesc fie virtuți sau intenții curative explicite, fie texte care reflectă intenții terapeutice implicite, din registrul mai complex al funcției de profilaxie existențială a textului literar.

Luiza Carol remarca faptul că poveștile Martei Cozmin sunt un univers aparte, creat „pentru copii și adulți care nu și-au pierdut copilăria.” Acest univers este construit pe o foarte personală schemă narativă, traducând o subtilă dialectică a realului și a imaginarului: „Cam asta e schema generală a tuturor poveștilor Martei Cozmin. Un personaj simpatic, bun și glumeț, are o lume a lui frumoasă și bună, sau dacă nu o are și-o caută până și-o găsește – ceea ce înseamnă că o are mai întâi în imaginație, ca într-o alună de argint fermecată.” (Luiza Carol, Medalion. În Marta Cozmin, Basme și poveşti, Editura Vitruviu, 2003)

Volumul este ilustrat de Maria Anastasia Soleanu. Elevă la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, Anastasia Soleanu, la cei 17 ani ai săi, are deja în portofoliu ilustrații pentru patru cărți și patru expoziții, dintre care două personale.