Mese, mese, móka

Ion Vlasiu alcătuiește povești noi din frânturi de povești vechi, născocește istorioare pe care le conduce spre o încheiere sau le lasă suspendate, iar cititorul e invitat să preia pe cont propriu refacerea, completarea, încheierea rotundă și mereu provizorie a poveștii.

În cele mai multe dintre povești, înving cei isteți, cei care știu mai multe și, astfel, se pot adapta mai bine unor situații neprevăzute. Sfătos, glumeț sau reflexiv, povestitorul atrage atenția asupra puterii minții iscoditoare și a calităților umane fundamentale: hărnicie, generozitate, cinste, curiozitate, simț al umorului, chibzuință.

Astfel, iezii îl înving ușor pe lupul cel rău, pentru că ei au citit povești și știu mai multe decât lupul. Prin inteligență, broasca cea mică îl înfrânge pe peștele cel mare și rău, căci o minte isteață poate fi mai utilă în lupta vieții decât forța fizică. Mezinul puilor de vrabie îi dă o lecție de bună purtare pisicii lacome și mincinoase, dar, totodată, învață la rândul lui că prin prudență poți depăși necazurile. Greierașul cântăreț e harnic în felul său, căci și cântecul aduce folos comunității, de aceea merită răsplătit. Faptele bune pot vindeca răni și tristeți.

Această ediție trilingvă a volumului Lumea poveștilor de Ion Vlasiu reprezintă reeditarea în limbile română, maghiară și germană a cărții publicate în anul 1978, la Editura Ion Creangă, din București. Pentru limba română, această nouă ediție este cea de-a treia (după cele din 1972 și 1978), iar, pentru versiunile în limbile maghiară și germană, reprezintă ediția a doua, care reia traducerile realizate pentru ediția din 1978 de către Kerekes György (în limba maghiară) și Lotte Roth (în limba germană). Păstrând același design de carte și aceleași ilustrații ale Cristianei Radu, cele trei versiuni ale cărții lui Ion Vlasiu păstrează totodată aceeași structură: cuvânt înainte de Ioana Vlasiu, fiica scriitorului, prefață de Irina Petraș, 15 povești și, în încheiere, nota editorială și cronologia alcătuite de Mircea Breaz.