Literatura pentru copii

Pornind de la o selecție de note de curs, volumul de față s-a constituit ca o suită de considerații teoretice sau de reflecții metodologice asupra domeniului literaturii pentru copii. În ansamblul lucrării, progresia părților și a capitolelor se produce într-o ordine care alternează deschiderile generale (Literatura pentru copii, un „efect de text” puțin predictibil sau Din nou despre literaritatea literaturii pentru copii)și aspectele sau cazurile particulare, dintre care amintim aici „Cazul Robinson”, un après-coup perpetuu, Imaginea lumii copilului din proverbele românești și maghiare traduse de Vöő István sau I.C. Vissarion, creatorul basmului S.F. românesc, ultimele două, spre exemplu, fiind demersuri analitice specifice, întreprinse fie din perspectiva distanței variabile dintre literatura populară și folclorul copiilor, fie din aceea a frontierei nestatornice dintre literatura fantastică propriu-zisă și literatura de anticipație științifico-fantastică. Nu lipsesc dintre aceste aspecte particulare nici exemplele în ordine interculturală, ca în cazul poveștilor lui Wass Albert sau al literaturii aforistice traduse de Vöő István.

Așa-numitele „lecturi curriculare” din primul capitol conduc înspre concluzia că atât literatura didactică sau școlară, instituită canonic ca literatură „adresată” publicului vizat și propunătoare a unor modele normative vizând condiționarea didactică, cât și literatura „aleasă” de către cititori ca literatură de plăcere, suplimentară sau opțională, propunătoare a unor modele interculturale, deschid, pe căi alternative sau complementare, spații de consacrare a literaturii pentru copii și tineret în egală măsură legitime, ca modalități de succes în „învățarea” lecturii.