Introducere în psihologia copilului

Rudolph Schaffer s-a născut în Germania, a urmat școala în Anglia și și-a exercitat meseria în cea mai mare parte a vieții în Scoția, unde este acum Profesor Emerit la Departamentul de Psihologie al Universității Strathclyde din Glasgow. Inițial a dorit să devină arhitect și după terminarea școlii a studiat arhitectura timp de doi ani la Universitatea din Liverpool. Totuși, ca urmare a faptului că a lucrat în timpul liber cu adolescenți deprivați, ca supraveghetor cu jumătate de normă, a decis că psihologia ar fi un subiect mult mai interesant și care ar oferi mai multe satisfacții profesionale. În consecință, s-a mutat la Londra unde a studiat la Colegiul Birkbeck, lucrând între timp ca funcționar naval într-o companie de import-export.
După absolvire a fost numit asistent de cercetare la unitatea de cercetare a lui John Bowlby la Clinica Tavistock, unde a participat la studii privind deprivarea și separarea de mamă și a fost martor la formularea timpurie a teoriei lui Bowlby despre atașament. După mutarea la Glasgow, pentru a prelua un post de psiholog clinician la Spitalul Regal pentru Copii Bolnavi, și-a continuat cercetarea în aceste domenii, având ca rezultat o serie de publicații despre efectele spitalizării asupra bebelușilor și despre dezvoltarea timpurie a relațiilor de atașament. Munca în spital i-a oferit și ocazia de a înțelege mai bine complexitatea “traducerii” teoriei în practică, atunci când încerca să aplice ceea ce a învățat din cercetările psihologice la îngrijirea copiilor din spitale și din alte instituții publice.
Rudolph Schaffer a reușit să construiască la Universitatea Strathclyde, la care s-a afiliat în 1964, un program extins de cercetare privind dezvoltarea socială timpurie, în particular procesele de socializare și formarea primelor relații. Temele studiate de el și de membrii echipei sale de cercetare au inclus: bazele cognitive ale comportamentului social, apariția comunicării non-verbale în primul an de viață, contextul interpersonal al dezvoltării limbajului și caracteristicile tehnicilor parentale de socializare. În același timp, a atras mereu atenția asupra implicațiilor practice ale acestui tip de cercetări prin intermediul cărților și al articolelor sale, precum și prin seminariile pentru profesioniști ținute de el în numeroase țări.

Ce este Psihologia copilului? – De ce avem nevoie de psihologia copilului? – Caracteristicile copilăriei – Ce este un copil? – Perspectiva culturală – Diversitatea practicilor de creștere a copiilor – Orientări individualiste și colectiviste – Dezvoltarea personalității văzută intercultural – Convingerile părinților despre copii – Începutul vieții – Ce moștenim? – De la concepție la naștere – Adaptarea nou-născutului la lumea înconjurătoare – Formarea relațiilor – Caracteristicile relațiilor – Familia – Dezvoltarea atașamentului – Relațiile cu copii de aceeași vârstă – Dezvoltare emoțională – Ce sunt emoțiile – Concepțiile copiilor despre emoții – Socializarea emoțiilor – Competența emoțională – Copilul ca om de știință: teoria lui Piaget despre dezvoltarea cognitivă – Caracterizare generală – Stadiile dezvoltării cognitive – Pro și contra teoriei lui Piaget – Copilul ca ucenic: teoria lui Vîgotski – De la ajutorul acordat de alții, la autoreglare – Copiii ca procesori de informație – Modelarea activității mentale – Natura gândirii – Organizarea mentală – Memoria – Gândind despre ceilalți oameni – Utilizând limbajul – Cursul ontogenetic al limbajului – Explicarea achiziției limbajului – Către vârsta adultă – A deveni o persoană – Continuitate și schimbare.